O insulă cât o țară

Anul trecut, părăsind Grecia, aveam în cap doar gândul că, în câteva sute de zile (nu mai mult de 350, speram eu), urma să revin în țara aceea care m-a cucerit de la prima vedere, în urmă cu câțiva ani.

Anul acesta, după aproape 350 de zile, ne-am îmbarcat într-un charter cu destinația Heraklion. Heraklion este, desigur, capitala celei mai mari insule grecești – Creta. Mi-am dorit mult timp să ajung acolo. Prin urmare, știam câte ceva despre acea bucată de pământ, aflată la marginea Europei. Mă așteptam să mă surprindă, dar nu credeam că, prin prisma ei, Grecia avea să mă mai cucerească ÎNCĂ O DATĂ.

Am denumit articolul O insulă cât o țară. Cu o suprafață de peste 8000 m2, o lungime a linei de coastă aproximativ egală cu cea a Dunării (malul stâng) pe teritoriul României și un relief ce se desfășoară între 0 și 2400 m, poti spera ca acest loc să te facă să vibrezi la orice pas.

Cineva, vorbind despre Creta, i-a atribuit denumirea de Mica Grecie. Spunea că, prin complexitatea acesteia, vizitând-o ajungi să descoperi mare parte din comorile ţării. Prin urmare, este lesne de înţeles că nu poţi descoperi Creta într-o singură săptămână …

… mai puțin în cazul în care mă aveți pe mine ca și partener de călătorie. Atunci sunt șanse mari să vă depăşiţi toate aşteptările şi să ajungeţi din concediu de odihnă direct în concediu medical, pentru recuperare, dar un lucru e cert – nu plecaţi de acolo cu tolba goală de amintiri.

Intrând în amănunt, pot aprecia, cu îndeajuns de multă mulțumire, că am parcurs în interiorul insulei peste 1500 km, într-un fâșneț Fiat Panda, închiriat de la această agenție, cu sediul în Heraklion, contra sumei de aproxmativ 300 euro/6 zile.

Aventura noastră a început în cunoscuta stațiune Hersonissos, aflată la mai puțin de 25 km est față de capitala insulei.

In săptămâna ce a urmat, micuța italiancă ne-a făcut cunoștință cu atât de multe comori, aflate în atât de multe zone ale insulei, încât oricine a călătorit acolo pentru mai mult de 3 săptămâni ar zice că nu e posibil sa parcurgi atât de mulți km în atât de puțin timp. Dar pentru că eu am fost parte direct implicată în aventură, am reușit, iar acum pot face un top 10 al locurilor care m-au impresionat cel mai mult în Creta!

10. Heraklion 

Capitala este cel mai mare, însă nu și cel mai frumos oraș de pe insulă. Cu un trafic haotic, un relief asimetric generat de o diferență de nivel de peste 100 metri, orașul îți poate da bătăi de cap. Dincolo de asta, anumite părți din Heraklion te pot cuceri prin arhitectura variată.

În zona portuară, iese în evidență stilul venețian. Fortăreața „Koules te îndepărtează de oraș, ducându-te într-un loc dominat de valuri uriașe, care se sparg zgomotos de zidurile cetății. Pentru 2 euro, ai posibilitatea să explorezi fortăreața și să admiri atât artefacte ce atestă vechimea așezării, cât și orașul de la înălțime.

9.Knossos

Istoria nu a fost niciodată punctul meu forte. Istoria combinată cu mitologia în schimb, are un farmec aparte, care mă atrage. E ca un roman scris de Haruki Murakami. Limita dintre realitate și ficțiune e atât de fină, iar personajele sunt atât de bine definite, încât mergi pe firul narațiunii, fără să pui la îndoială nimic din ceea ce îți povestește autorul. (Slavă Domnului că Octavian Paler nu mai poate afla despre această comparație. Altfel, ar fi fost tare supărat pentru că odiletantă a avut curajul de a compara istoria și mitologia greacă cu un roman al lui Murakami).

… la 5 – 6 km distanță față de Heraklion, ai posibilitatea să lași  în urmă haosul orașului și să te pierzi printre ruinele Palatului Knossos. Acesta reprezintă unul dintre cele mai  importante situri arheologice ale Epocii Bronzului. Totodată, este si unul dintre cele mai importante centre politice, culturale si ceremoniale ale dinastiei minoice.

Printre selfie stick-uri, DSLR-uri și ultimele generații de mirrorless-uri, ruinele din Knossos imi apareau uneori asemeni unei glume bune. Nu mai înțelegeam nimic. Aveam impresia că ghizii încercau să mă ajute, aruncându-mi în față fel de fel de relatări demne de luat în seamă însă, în condițiile în care franceza îmi era mai străină decât aș fi crezut, japoneza încredbil de grea, iar greaca puțin peste capacitatea ta de înțelegere, nu puteam percepe mai mult decât energia locului.

În cele din urmă, am înțeles: Grecia te poate cuceri chiar dacă valurile mării nu îți încântă auzul, chiar dacă nisipul fin al plajei nu îți dezmiardă tălpile picioarelor, iar souvlaki-ul cel proaspăt nu îți stârnește pofta de mâncare prin simpla sa existență.

8.Matala

La aproximativ 100 km SV de Hersonissos, ai posibilitatea să descoperi un alt loc aparte. Dacă vrei să descoperi locuri noi și interesante dar, în același timp, nu te poți dezlipi de mare, soare și nisip, atunci este o alegere bună să pui Matala pe lista locurilor de vizitat.

Matala este poate singurul loc vizitat în Creta, despre care nu m-am documentat. Am aflat unde se află pe hartă dimineața, cât am deschis waze-ul. A fost locul acela pe care l-am lăsat să mă surprindă. Tot ceea ce știam despre Matala era că, undeva prin anii 1960, dintr-un sat de pescari a devenit locul preferat al hipioților, acei oameni aspru condamnați de reprezentații Bisericii și ai Armatei.

Dar ceea ce nu știam era că acolo urma să dau și peste o serie de elemente care datează încă din Neolitic. Un deal îți arată faptul că, înainte de pescari și hipioți, au fost și alte categorii de locuitori în acea mică așezare care se desfășoara în jurul golfului cu același nume. O serie de peșteri artificiale, despre care s-a demonstrat că, în perioada de ocupație romană, au fost folosite ca morminte, crează un peisaj aparte. Nu se cunosc multe lucruri despre acestea, însă aflându-ne pe tărâmul legendelor, aud că una din peșteri este denumită Brutospeliana, ca urmare a faptului că însuși generalul roman Brutus, obișnuia să frecventeze locul.  Așadar, Și tu, Brutus, și tu? 

 

 

Vechile morminte romane se află într-un contrast tulburător cu satul actual. Străzile acestuia te încarcă pur și simplu de energie pozitivă. Un fel de Vama Veche, mult mai colorat și care emană mai multă stare de zen, vrea să te facă să te deconectezi de tot și să te simți ca făcând parte dintr-o lume în care Bob Marley și-ar fi dorit să trăiască. În același timp însă, spiritul grecesc este acolo, la orice pas, să te ajute totuși să conștientizezi că, oricât de prezent l-ai simți pe Marley, tot pe tărâmul lui Mikis Theodorakis ai rămas. E o senzație ciudată … Matala poate crea atât de multe controverse în mintea ta…

Dacă până am ajuns acolo nu puteam asocia stilul hippie cu stilul grecesc actual, nuanțat și cu niscaiva elemente de proveniență romană, și nu îmi imaginam cum ar putea arăta un loc care le-ar reprezenta pe toate, acum nu pot decât să-mi reproșez acea barieră de imaginație. Amalgamul acela de stiluri, starea de bine a oamenilor … întregul tablou care alcătuiește Matala, nu poate fi exprimat în cuvinte puține. Poate nici în multe, însă până ajungeți și voi acolo, aveți un preview mai jos! 🙂