Am fost provocată la un episod din seria Scrieri în oglindă. Cum îmi plac astfel de provocări, iată-mă, desfășurându-mă în cele ce urmează.
Undeva scria că, după 27 de ani, nu ne mai facem prieteni, așa că rămânem cu cei pe care ii avem. Nu am ajuns încă la această vârstă, însă consider că aș putea adapta puțin știrea, vorbind din perspectiva unei persoane de 24 de ani.
Consider că omul, cât trăiește, este într-o continuă căutare de nou. Nu, asta nu înseamnă că vrea să înlocuiască prin nou, vechiul din viața sa. Pur și simplu, prin natura noastră, noi, oamenii, suntem niște animale curioase, cărora nu ne place să ne îngrădim viața (aici, ne asemănăm cu pisicile, nu?). Și … de ce am face-o, când viața este atât de plină de surprize?
Nu, nu sunt de acord cu ceea ce scria despre oameni și imposibilitatea de a-și face prieteni după o anumită vârstă. Nu exclud, sigur există și cazuri izolate, însă eu mă raportez la propria-mi persoană și la ceea ce văd în jurul meu.
Îmi place să cunosc oameni noi și îmi place atunci când, la scurt timp după ce cunosc o persoană, o pot numi, lipsită de orice superficialitate, sau interes, prietenă. Sunt într-o continuă racolare de prieteni de când mă știu. Nu înțeleg de ce m-aș opri acum, la 24 de ani. Sau mai târziu, la 27, 30, 40, etc. Îmi face plăcere să descopăr cât mai multe locuri noi, frumoase, interesante și același sentiment îl share-uiesc și în ceea ce privește oamenii.
Și mai am un motiv care mă face să nu cred în afirmația de mai sus. La 5 ani, aveam un grup de așa-ziși prieteni (nu, nu e vorba de oameni, ci de vârstă). La 10 ani, am păstrat prietenii de la 5, însă am adăugat și alții. Mai crescusem, era inevitabil asta. La 15 ani, am început să număr și mai mulți oameni dragi. Deja, eu, la 15 ani, nu mai aveam prea multe in comun cu cea de la 5 sau 10 ani (in afară, poate, de prietenii făcuți până în acel moment). La 20 de ani, s-au schimbat multe în viața și în gândirea mea. Așa, au apărut alți prieteni. La 24 de ani, istoria se repetă. Mă regăsesc din ce în ce mai puțin în cea din perioada copilăriei, sau a adolescenței. Prietenii noi mă ajută să fac această diferență.
Așadar, am prieteni cu diferită vechime. Asta nu înseamnă însă că unii sunt mai importanți decât ceilalți. Fiecare ocupă un loc important în inima mea. Cei vechi, pentru că, ori de câte ori mi se face dor de perioada respectivă, am la cine alerga, are cine să-mi aline dorul. Ei mă cunosc așa cum eram atunci și doar ei mă pot înțelege. Cei noi sunt foarte importanți, pentru că îmi arată tot timpul cine și cum sunt în prezent, nu îmi permit să deviez de la drumul meu. Și, da, am nevoie și de alți prieteni, pe viitor, deoarece simt că schimbările din viața mea nu se opresc aici, la această vârstă.
Nu știu dacă există o diferență între sexul feminin și cel masculin, în ceea ce privește capacitatea de a-și face prieteni, după o anumită vârstă. Sunt fată, dar întotdeauna mi-a plăcut să am prieteni din ambele categorii. Eu chiar cred că intre o fata și un băiat poate exista o prietenie ca între două fete, sau doi băieți, la orice vârstă. De ce multora dintre voi vi se pare ceva imposibil? Priviți o clipă în jurul vostru și vă veți da seama că lumea nu mai funcționează după aceleași tipare ca în trecut! Așa cum vezi două fete ținându-se de mână pe stradă, sau doi baieți care își fac cu ochiul unul altuia, de ce nu ar fi posibil ca o fată și un băiat să stea la aceeași masă, fără nicio implicare emoțională?
Într-o altă ordine de idei, nu contează vârsta la care cineva ți-a devenit prieten. Nici măcar genul. Ceea ce contează, este cât de departe poate ajunge această prietenie. Nu ar trebui să îi catalogăm după vechime sau sex, ci după gradul de compatibilitate.
Sfatul meu sincer este: Nu încerca să rămâi doar cu prietenii din trecut, sau din prezent. Cunoaște și alți oameni, ceilalți nu vor vedea în asta o trădare. Din contră, ar vedea, mai degrabă, incapabilitatea de a-ți mări, din când în când, cercul de prieteni, ca un gest de comoditate, iar pe ei, drept o consolare.
Mihai, aștept cu nerăbdare a ta variantă! Daca sunteti si voi curiosi sa vedeti si o viziune masculina a ceea ce am scris mai sus, intrati aici.
